Dacia, imperiul aurului și al argintului

 

Fig. 1 – Muzeul Drents, Assen (Olanda), iulie 2024

Undeva la întâlnirea dintre secolele XIX și XX, niște copii se jucau pe un deal. Ploaia care tocmai trecuse le-a scos în cale un fel de cască, un obiect curios care foarte repede le-a devenit jucărie.

Apoi, pentru mulți ani, animalele din curtea unuia dintre copii s-au adăpat din acest obiect. Asta până prin 1929, când un vizitator și-a dat seama că nu este un obiect oarecare, ci un coif din aur, care datează din secolul al V-lea înainte de Cristos.

Același obiect este astăzi într-o vitrină extrem de elegantă (fig. 2), pus într-o lumină caldă, parte din excepționala expoziție organizată de Muzeul Drents din Assen (Olanda) – Dacia, imperiul aurului și al argintului. În plus, este și obiectul ales pentru campania de promovare a expoziției, în materialele tipărite și digitale.

Fig. 2 – Coiful princiar de la Coțofenești, colecția Muzeului Național de Istorie a României. 

Foto: Claudia Marcu

O să spuneți că nu e nimic nou, că o astfel de expoziție a fost deja văzută nu numai acasă, dar și în câteva țări din lume. Ei bine, este fără îndoială o expoziție altfel, cu câteva premiere chiar.

În primul rând, vorbim de peste 600 de exponate, majoritatea bijuterii din aur și argint, care povestesc despre regiunea pe care azi o numim România de dinainte de cucerirea romană.

Apoi, unele obiecte sunt expuse pentru prima dată, cum sunt comorile din Urechești și Solonețu Nou. Și încă un amănunt care, cred eu, poate fi trecut pe lista premierelor: este prima expoziție a tinerei curatoare Irini Biezeveld.

Dar pentru mine, ca vizitator, excepționalul este dat de designul expoziției – realizat de agenția NorthernLight din Amsterdam –, care pur și simplu te face să te îndrăgostești de toate aceste obiecte.

Încă de la intrare ai impresia că ai pășit într-un magazin elegant de bijuterii, pe care sigur nu ți le poți permite, dar nu vrei să-ți interzici plăcerea de a le admira. Patru obiecte din aur, prezentate individual într-un mod extrem de creativ, introduc vizitatorii în această expoziție cronologică (fig. 3).

Fig. 3 – Fragment din prima sală a expoziției. Foto: Claudia Marcu

Irini Biezeveld: „Am împărțit expoziția în patru perioade (epoca bronzului, începutul epocii de fier, perioada târzie a fierului și începutul perioadei romane – n. red.), ca să putem explica mai bine istoria regiunii.

Pentru fiecare perioadă am ales un obiect reprezentativ, care începe o poveste: de ce a fost perioada importantă, ce schimbări culturale au avut loc etc. Pentru fiecare dintre aceste patru obiecte, care sunt foarte mici, am realizat câte un model 3D.

Cu ajutorul animației reușim să le arătăm vizitatorilor cum a fost folosit obiectul în sine, cum arată, de exemplu, o brățară pe (ante)braț. Obiectele prind astfel viață, cred eu.”

Într-adevăr, obiectele prind viață, așa cum spune Irini Biezeveld. De la fiecare obiect în parte pleacă un cablu luminos care dă impresia unui fir auriu. Cele patru fire se împletesc armonios înainte de a intra în sala principală a expoziției.

Cu ochii după firele de aur, m-am trezit în fața unui element masiv, negru, care tronează în mijlocul sălii de dimensiunile unui hangar pentru planoare. Acest corp mare negru m-a dus mai întâi cu gândul la crinolina unei rochii elegante în negrul lui Balenciaga.

Am văzut, apoi, că cele patru fire împletite șerpuiesc mai departe pe tavan, pentru ca după aceea să coboare în spirală exact în inima crinolinei (fig. 4). Negrul lui Balenciaga este, de fapt, o simulare a muntelui care a ascuns toate aceste bijuterii de-a lungul timpului, îmi explică Irini Biezeveld.

Fig. 4 – Sala mare a expoziției. Foto: Claudia Marcu

„Trebuie să-ți imaginezi un munte, care are mai multe semnificații. În primul rând, simbolizează locul unde au trăit dacii, între Carpați și Dunăre. Am ales muntele pentru că aici a fost și capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia.

În al doilea rând, aurul vine din munte. Acestea au fost cele două surse de inspirație pentru designul expoziției. În plus, cele patru fire împletite străbat muntele ca o venă de aur.”

Fiecare latură a muntelui spune povestea unei epoci. Pe peretele opus fiecărei laturi este proiectat simbolul epocii, așa cum a fost el prezentat în prima sală a expoziției. Spoturile de lumină alese și culoarea violet-albastră a luminii creează o atmosferă misterioasă, care îmbrățișează deopotrivă muntele și obiectele vechi de mii de ani.

În inima muntelui, unde cele patru fire aurii coboară, vizitatorii regăsesc obiectele expuse în sala de la intrare. Aici, ele reprezintă bogăția din cosmos.

Irini Biezeveld: „Vrem să-i facem pe vizitatori să se gândească la conceptul de valoare. Azi știm cât costă aurul și argintul, și ne place un anumit obiect pentru că e din aur și costă mult. Pentru daci valoarea lor însemna altceva. De exemplu, apreciau proprietățile fizice ale metalului, culoarea.

Acest concept al valorii este fascinant. Vizitatorii sunt provocați să reconsidere, poate, valoarea unei brățări. E valoroasă pentru că a aparținut bunicii sau pentru că cineva estimează că valorează o sumă mare de bani?”

 

După această călătorie prin istoria dacilor, ajungi în Studio Dacia. Pe mijlocul mesei sunt fire de metal auriu și argintiu și un fel de argilă. Pe peretele din apropiere sunt zeci de obiecte create de cei care au vizitat deja expoziția, inspirate de bijuteriile dacice (fig. 5). Pe multe dintre ele creatorii le-au dedicat unei persoane dragi: prietenului, bunicii, mamei.

Fig. 5 – Studio Dacia: obiecte realizate de vizitatori. Foto: Claudia Marcu

Sigur că nu pot decât să mă bucur că o astfel de expoziție există în Țările de Jos, dar nu pot să nu mă întreb de ce. Trebuie menționat că muzeul Drents este renumit pentru expoziții care aduc în prim plan popoare uitate. Așa cum mi-a spus curatoarea expoziției, a venit momentul să ne uităm mai mult în grădina Europei.

Irini Biezeveld: „E interesant de descoperit și propriul continent, pe care nu cred că îl cunoaștem foarte bine. Ultima expoziție despre Dacia în Olanda a fost organizată de muzeul Boymans Van Beuningen din Rotterdam, în urmă cu 30 de ani, înainte de a mă naște eu.

După o vizită la Muzeul Național de Istorie din București, directorul nostru a fost convins că trebuie să organizăm o expoziției aici cu obiectele din aur și argint. Sunt obiecte extraordinare. Se vede măiestria celor care le-au făcut, sunt extrem de fine, și totuși atât de necunoscute, cel puțin publicului de aici. Și vezi și tu cât de fascinați sunt vizitatorii, care află astfel mai multe și despre România.”

 

Din nou, nu o pot contrazice pe tânăra curatoare. Mărturisesc, am tras cu urechea la conversațiile celor din jurul meu. Am auzit cuvinte ca „fantastic”, „extraordinar”, „ce expoziție bine făcută”, „ce obiecte interesante”, „nu știam nimic de Dacia”.

Apoi am consultat pagina Facebook a muzeului și am citit reacțiile vizitatorilor olandezi. „M-a învățat multe despre istoria Europei”, spune Nienke Veening. „Extraordinară expoziție, acum o excursie de studii în Dacia”, scrie Martien Bron. Este o expoziție care nu trebuie ratată, spun cei mai mulți dintre vizitatorii paginii muzeului.

Expoziția Dacia, imperiul aurului și al argintului se dovedește în această perioadă cel mai bun ambasador al României în Regatul Țărilor de Jos. În ultimul număr al revistei muzeului, dedicat în mare parte istoriei Daciei, Irini Biezeveld mărturisește: „Sper ca această expoziție să aibă același efect asupra vizitatorilor ca cea care a prezentat Armata de teracotă din Xī'ān.”

Fig. 6 – Irini Biezeveld. Foto: profil personal, LinkedIn

La finalul conversației noastre, am întrebat-o pe Irini Biezeveld cum a fost pentru ea aceasta experiență. Practic și-a început cariera de curator cu o expoziție despre daci.

„A fost ceva special. Ca arheolog nu dai foarte des peste aur și argint. Se întâmplă, dar foarte rar. Așa că pentru mine, să țin în mână aceste obiecte care arată de parcă au fost făcute ieri, a fost foarte special să le pot studia atât de aproape.

În plus, colaborarea cu colegii din România a fost fantastică. Cei de la Muzeul Național de Istorie sunt atât de prietenoși, m-au ajutat foarte mult, mai ales că pentru mine a fost totul nou. Le mulțumesc foarte mult.”

 

 

 

Notă: Expoziția, care este deschisă până pe 26 ianuarie 2025, a fost organizată în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) din București. De altfel, directorul MNIR, dr. Ernest Oberlӓnder-Târnoveanu, este curator-invitat al expoziției.

În afară de prefața scrisă de Harry Tupan, directorul muzeului Drents, publicația  (apărută doar în limba neerlandeză) care însoțește expoziția conține numai eseuri semnate de experți români.

Fig. 7 – Imagine din magazinul muzeului Drents. Foto: Claudia Marcu

Autor: Claudia Marcu
Editare: Mihaela Niță