În căutarea infinitului

O fâșie lungă și îngustă din iarba verde tunsă scurt a fost decupată (fig. 1). În locul ei este acum o oglindă, marcată undeva la mijloc de două pietre uriașe. În podeaua nou-formată, lucioasă, se oglindește o parte din clădirea muzeului și cerul infinit. Pe măsură ce privitorul își schimbă poziția, se schimbă și imaginea din oglindă. Este Drumul îngust al cerului.

Fig. 1 – Drumul îngust al cerului, Lee Ufan, 2018, fundația Lee Ufan Arles. Foto: Claudia Marcu

Câțiva pași mai încolo este o instalație asemănătoare. De data aceasta, oglinda este pătrată, iar suprafața sa este acoperită de apă (fig. 2). Îți dă senzația unei mici grădini japoneze. Imaginea oglindită a cerului și a copacilor din jur este vălurită de vântul care mângâie ușor suprafața apei. Este Grădina infinitului.

Fig. 2 – Grădina infinită, Lee Ufan, 2017–2023, fundația Lee Ufan Arles. Foto: Claudia Marcu

Cele două sculpturi/instalații aparțin artistului coreean Lee Ufan și fac parte din seria Relatum, realizată pentru grădinile generoase ale muzeului național din Amsterdam, Rijksmuseum. Pentru curatori cuvântul cheie al expoziției este chiar relatum, care tradus din latină înseamnă în relație cu. Pentru mine, cuvântul cheie este mai degrabă infinitul. Este al doilea an la rând când infinitul revine în acest spațiu și îmi amintește de operele lui Constantin Brâncuși.

Cine este Lee Ufan?

Lee Ufan s-a născut în 1936 în Coreea de Sud, care pe atunci era sub ocupație japoneză. În 1956 întâmplarea l-a adus în Japonia, unde a rămas să studieze literatură și filozofie. Bariera limbii l-a făcut să caute o altă formă de exprimare: arta.

În 1969 a fost declarat teoreticianul mișcării artistice Mono-ha (Școala Lucrurilor) datorită eseului Lumea și structura: prăbușirea obiectului (prin arta contemporană). Prima expoziție solo a avut-o în 1967 în Tokyo, unde de altfel și-a construit cariera artistică.

Astăzi este un artist complex – sculptor, pictor, poet și filozof – care consideră că o operă de artă trebuie simțită, nu explicată. „Cu cât explici mai mult, cu atât devine mai neinteresant”, spune Lee Ufan. Indiferent de materialul ales – piatră, oțel, bumbac, elastic, oglindă, cauciuc – artistul nu se îndepărtează de la aspectul minimalist, iar impactul vizual este întotdeauna puternic.

Lucrările lui sunt în colecțiile unor muzee de renume precum Benesse Art Site Naoshima (Japonia),  MoMA și Guggenheim (New York), Centrul Pompidou (Paris), Tate (Londra) sau Kröller-Müller (Olanda).

Pentru expoziția din Amsterdam, Lee Ufan a reinventat opere din seria Relatum. Cu ajutorul materialelor folosite, seria pune în dialog natura cu societatea industrială: piatra reprezintă natura, iar oțelul societatea.

Lee Ufan: „Piatra este produsul unei perioade foarte lungi de timp și a unei schimbări treptate. Puteți vedea oțelul ca un produs al componentelor acelei pietre. Vorbim aici de o relație părinte-copil. Un dialog între o piatră ca produs al naturii și o placă de oțel ca produs al industriei ar putea deschide drumul către necunoscut.”

 

Lee Ufan versus Constantin Brâncuși

Înainte de deschiderea oficială a expoziției, Lee Ufan a spus: „Mă aștept să simțiți ceva extraordinar în această grădină. Sper că acest loc vă va permite să treceți dincolo de timp, într-o altă dimensiune”. Toate lucrările expuse invită la reflecție, la liniște, la conexiune cu natura.

Ne-a însoțit în grădină și ne-a povestit despre fiecare operă de artă în parte. Aproape în toate răspunsurile la întrebările primite de la jurnaliști a făcut referire la o altă dimensiune sau la infinit. La finalul acestui tur special, am reușit să-l întreb de ce este infinitul atât de important pentru el. Iată ce mi-a spus:

„De multe ori vorbim de eternitate versus infinit. Eternitatea este un tunel predefinit, în relație cu Dumnezeu. În credința creștină se vorbește de înălțare. Infinitul este extensibil, cu ajutorul imaginației poți merge în orice direcție – sus, jos, la stânga, la dreapta. Infinitul nu are limite. De aceea este atât de important pentru mine.”

Lee Ufan are un respect profund pentru piatră. „Va rămâne și după ce noi vom fi de mult plecați”, spune Lee, care își alege pietrele cu mare atenție. „Ele trebuie să fie neutre, astfel încât să se poată îmbina cu spațiul.”

Lucrarea Sărutul m-a dus inevitabil cu gândul la Brâncuși. Spre deosebire de acesta, însă, Lee Ufan a folosit două pietre șlefuite nu de mâna lui, ci de „de pământ și apă, de vânt și ploaie”. Mesajul însă este același: două ființe umane care se sărută pentru că se plac reciproc. Cei doi aduc cu ei însă două lumi în care există obstacole sau constrângeri invizibile, pe care Lee le face vizibile prin două cercuri formate din lanțuri (fig. 3).

Fig. 3 – Sărutul, Lee Ufan, 2023–2024, fundația Lee Ufan Arles. Foto: Claudia Marcu

Pentru Lee Ufan pietrele au o dimensiune cosmică. „Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”, a spus Brâncuși. Ceea ce Lee Ufan încearcă este să ne facă să ascultăm sunetul pietrelor care vine din trecut. „Aceste pietre emană o putere misterioasă, maiestuoasă. Sunt scăldate în mister”, spune astăzi Lee Ufan.

Pentru amândoi, Egiptul pare să fie sursă de inspirație. Există istorici și critici de artă care leagă Sărutul lui Brâncuși de arta egipteană și non-occidentală. Lee Ufan mărturisește că încă îl impresionează artefactele antice din piatră provenite din Mesopotamia și Egipt și expuse în muzeele europene: „M-am confruntat acolo cu o lume de piatră de dincolo de umanitate”.

Câte două pietre vedem și în alte lucrări din grădina muzeului. Introducerea oglinzii în două dintre aceste lucrări deschide drumul spre infinit. „Îmi plac lucrările care respiră infinit”, spune Lee Ufan.

Ajunși la Drumul îngust al cerului, Lee Ufan ne îndeamnă să pășim pe fâșia îngustă de oglindă, în care cerul se deschide parcă în adâncul pământului. Îmi amintește cumva de lucrarea de anul trecut a lui Richard Long, Linia vieții, un fel de coloană a infinitului pe orizontală. Efemeritatea lucrării lui Long (sculptată în iarbă) este înlocuită aici de infinit.

Despre Coloana infinitului Brâncuși spunea că „sprijină bolta cerească”. Este cumva una dintre direcțiile infinitului la care se referă Lee Ufan? În Drumul îngust al cerului, artistul gândește dincolo de spațiu și face vizibile străfundurile pământului.

Cum experimentăm infinitul lui Lee Ufan? „Nu stați prea mult pe gânduri. Mergeți și atingeți piatra, folosiți-vă simțurile”, spune artistul.

Notă:

Expoziția Lee Ufan: Relatum din grădinile Rijksmuseum se poate vizita până pe 27 octombrie 2024. Accesul în grădini este gratuit. Este a unsprezecea expoziție amenajată de Rijksmuseum în aer liber.

În fiecare an Rijksmuseum transformă grădinile din jurul clădirii muzeului în spațiu expozițional. Proiectul a început în 2013 cu Henry Moore. Au urmat Alexander Calder, Joan Miró, Giuseppe Penone, Jean Dubuffet, Eduardo Chillida, Louise Bourgeois, Ellsworth Kelly, Barbara Hepworth și Richard Long (în 2023).

 

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niță