Mata Hari

Un complet de judecată francez a condamnat-o la moarte prin împușcare. Este vorba de Mata Hari (fig. 1). Procesul ei a fost foarte scurt și s-a ținut cu ușile închise. Desecretizat când s-au împlinit 100 de ani de la moartea ei, s-a descoperit că niciun document din dosarul său nu-i dovedește vinovăția. Povestea ei a fost subiect pentru mulți scriitori și scenariști. Dar care este, de fapt, povestea adevărată a celei ce s-a numit Mata Hari?

 

Fig. 1 – Mata Hari, 1914, colecția Fries Museum, Leeuwarden

Puțini știu că s-a născut pe 7 august 1876 sub numele de Margaretha Geertruida Zelle, într-o familie bogată și iubitoare dintr-un orășel olandez (Leeuwarden). Întreaga lume era la picioarele ei, până când tatăl a dat faliment și dintr-o dată a pierdut totul: bunăstarea de zi cu zi, dar și tatăl, care și-a părăsit familia. La un an după a murit și mama Margaretei. Frații ei au ajuns la unchi și mătuși, iar Margareta la nașii de botez. Margareta a fost apoi trimisă la o școală pentru a deveni educatoare. Dar nici aici nu a avut noroc. Directorul școlii, în vârstă de 50 de ani, acuză că a fost sedus de tânăra Margareta, care avea numai 15 ani. Pașii o poartă mai departe spre o soră a tatălui. Însă ce să faci la sfârșit de secol XIX cu o fată care – deși frumoasă – este foarte săracă și cu o imagine deja pătată? Margareta este nevoită să accepte să se căsătorească cu un căpitan din armata olandeză, mult mai în vârstă decât ea, staționat în Indonezia (fig. 2).

Fig. 2 – Fotografie de nuntă, Margaretha Zelle și Rudolf MacLeod, 11 iulie 1895, colecția Fries Museum, Leeuwarden

Au doi copii împreună (un băiat și o fată), însă căsătoria nu este ceea ce Margareta își dorește. Căpitanul bea mult și își abuza soția. La întoarcerea în Olanda cei doi divorțează. Margareta pleacă la Paris să-și caute un alt drum. Își lasă în urmă fetița, singura rămasă în viață. La Paris înflorește și încearcă să uite de tot trecutul trist.

În 2017, când a fost desecretizat dosarul său, multe dintre obiectele care i-au aparținut – unele dintre cele mai personale – au fost vândute la licitație. Colega mea din Mexic, jurnalista Maria Esther Estrada, a văzut aceste obiecte la scurt timp după ce a terminat romanul al cărui personaj central este Mata Hari.

„Am început proiectul prin 2013. Am vizitat aproape toate locurile pe unde a trecut. Mai întâi am fost în Leeuwarden, unde s-a născut și a crescut, apoi în Haga și Amsterdam. Am fost apoi la Paris, în toate hotelurile în care a stat, am fost chiar și la muzeul unde a dansat pentru prima dată sub numele de Mata Hari. Am vrut să simt acele locuri și să fiu în stare să descriu ce ar fi putut să vadă ea atunci. Și m-a ajutat foarte mult faptul că la un moment dat am putut vizita și Indonezia, unde a stat cu soțul ei.”

Maria descrie în cartea ei – Mata Hari între femeie și legendă – începuturile Margaretei în Paris: „Margaretei îi plăcea să inventeze povești, iar povestea ei suna cam așa: a venit din India, nu din Indonezia, era orfană și fusese crescută într-un templu, unde învățase toate acele dansuri exotice, pe care le adusese cu ea în Europa. Cu această poveste a dansat la un eveniment în martie 1905 (fig. 3) sub numele de Mata Hari, un nume mult mai exotic decât cel al soțului ei, MacLeod.”

Fig. 3 – Mata Hari în Paris, 1905, colecția Fries Museum, Leeuwarden

Mata Hari înseamnă în malaeziană ochiul răsăritului. A fost numele special ales pentru acel eveniment și a rămas cu el. Aici începe legenda spioanei Mata Hari, care a spionat pentru nemți și francezi deopotrivă. Dar cât adevăr este în această legendă?

„De fapt a fost o persoană foarte naivă și egocentrică”, mai spune Maria Esther Estrada. „Nu a vrut niciodată să spioneze cu adevărat. Însă războiul și viața din trecut au determinat-o să ia anumite decizii. Da, a spionat, însă în niciun caz nu merita să fie condamnată la moarte.”

A avut mulți amanți. Este poate partea cea mai adevărată din povestea ei, însă doar unul – primul diplomat olandez care a ajutat-o să pornească pe noul drum în Paris – a pledat pentru nevinovăția ei. Procesul a fost scurt și s-a ținut cu ușile închise.

La 100 de ani de la moartea sa, documentele au fost desecretizate. Actul condamnării a fost vândut la licitație și se află acum în muzeul din localitatea în care s-a născut. Niciun document din dosar nu-i dovedește vinovăția. Ultimele obiecte personale care au fost vândute la licitație au fost deținute de familia soțului ei – scrisori, bijuterii, chiar cartea primului născut – și au adus un profit de 45.000 de euro, neașteptat pentru casa de licitație din Amsterdam.

 

Notă:

Maria Esther Estrada este autoarea volumului Mata Hari, entre la mujer y la leyenda. Până în 2023, Estrada a fost corespondentă pentru diferite media din Mexic. În aprilie 2024 a părăsit Olanda pentru Spania.

Fig. 4 – Maria Esther Estrada. Foto: Claudia Marcu

În cartierul felinarelor roșii din Amsterdam există un restaurant care poartă numele Mata Hari. Proprietarul restaurantului a cumpărat la licitație câteva dintre obiectele care i-au aparținut Margaretei, unele foarte intime.

 

Documentarul radio realizat in 2017 pentru seria STORYMANIA la Radio România Cultural se poate asculta aici. Fragmente din scrisorile ei sunt citite de artista Teodorei Ionescu. 

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niţă