Pietà din Gaza, fotografia anului 2024

O femeie răpusă de durere, îmbrăcată într-o manta de un albastru lapislazuli, și care ține în brațe un corp învăluit într-o pânză albă. Este o iconografie creștină pe care o regăsim în aproape toate compozițiile Pietà (în care Maria își îmbrățișează fiul, Isus, dat jos de pe cruce), fie că vorbim de picturile lui Rogier van der Weyden, Annibale Carracci sau Vincent van Gogh (fig. 1).

O femeie răpusă de durere, care ține în brațe corpul neînsuflețit al unui copil înfășurat într-o pânză albă vedem și în fotografia anului 2024, aleasă de juriul concursului internațional de fotografie pentru presă, World Press Photo (fig. 2). Doar că ceea ce a surprins Mohammed Salem, fotograful agenției de presă Reuters, este realitatea de astăzi din Gaza. Femeia îmbrăcată în albastru lapislazuli este Inas Abu Maamar. Strânge cu putere în brațe corpul nepoatei ei, o fetiță de numai cinci ani, ucisă în casa părinților ei în urma unui atac israelian.

Fig. 1 – Vincent van Gogh, Pietà (după Delacroix), septembrie 1889, © Muzeul Van Gogh Amsterdam

Fig. 2 – © Mohammed Salem, O femeie palestiniană îmbrățișează trupul nepoatei sale, octombrie 2023, Palestina

Chiar dacă fotografia este făcută în Gaza, durerea pe care o emană este universală. „Când am ales fotografiile câștigătoare”, spune Fiona Shields, președinta juriului internațional, „ne-am uitat la cum rezonează cu alte zone din afara celor unde au fost făcute, și credem că fotografia lui Mohammed Salem face exact asta. Este o fotografie emblematică despre ororile unui conflict. Are un mesaj metaforic și este în același timp o pledoarie pentru pace.”

Fotografiile câștigătoare formează o expoziție itinerantă, care își începe călătoria întotdeauna în Amsterdam, în De Nieuwe Kerk (Biserica Nouă) din Piața Dam.

Cel care vizitează o astfel de expoziție va fi cu siguranță marcat de emoții mixte. Pe de o parte îi sărbătorește pe cei care au reușit să surprindă imagini atât de captivante, iar pe de alta este confruntat cu imagini în care domină durerea și tristețea.

Înainte de deschiderea oficială a expoziției, Joumana El Zein Khoury, directoarea World Press Photo, a vorbit despre o lume polarizată, în special din cauza conflictului Israel-Hamas, o lume în care dialogul este refuzat, în care părerea celuilalt nu contează.

Joumana El Zein Khoury: „Am rugat juriul să ţină cont de faptul că suntem aici nu ca să ne poziționăm de o parte sau alta, ci să arătăm universului experiențele personale. Și cred că juriul a reușit să scoată în evidenţă acest aspect. Dacă vă uitați la toate imaginile câștigătoare, spre deosebire de cele de anul trecut, nu o să vedeți sânge, nu există violenţă ca atare. În selecția de anul trecut am văzut violenţa sângeroasă a războiului din Ucraina sau din Myanmar. Juriul din acest an a ales să ne arate relații umane, precum și impactul pe care conflictele, schimbările climatice sau catastrofele naturale îl au asupra oamenilor.”

Câștigătoarea secțiunii Open Format este ucraineanca Julia Kochetova, pentru War is personal (Războiul e ceva personal, fig. 3). Într-un scurt montaj video prezentat de World Press Photo, Kochetova spune că acesta nu e un proiect, ci „este viața mea”. Fotografa a trimis juriului o combinație de fotografii, muzică, poezie și mesaje schimbate cu prietenii, o combinație în care firul roșu al poveștii îl formează culorile steagului Ucrainei, albastru și galben.

Președinta juriului, Fiona Shields: „Reușește să redea acele sentimente de disperare și confuzie pe care oamenii le au în acest moment în Ucraina. În plus, spune atât de multe despre o întreagă generație de tineri.”

Fig. 3 –  © Julia Kochetova, Războiul e ceva personal

Și totuși, indiferent că vorbim de vieți pierdute sau distruse în zone de conflict ori în urma unor dezastre naturale, sau vorbim de fluturi care migrează între Statele Unite ale Americii și Mexico, în toate fotografiile regăsim dragoste și iubire. Directoarea World Press Photo, Joumana El Zein Khoury nu m-a contrazis: „Întotdeauna găsim și dragoste, mulțumesc pentru această observație. Suntem acum (când înregistram interviul – n. red.) lângă unul dintre câștigătorii din Africa. În fotografie o mamă își sărută băiatul, un soldat din Etiopia care a trecut prin ororile războiului, dar aici este fiul care se întoarce acasă să-și vadă mama.”

Fotografii de presă aduc pe ecranele telefoanelor și tabletelor noastre o realitate care altfel ne-ar rămâne necunoscută, fie că vorbim de zone de conflict, de catastrofe naturale sau de schimbări climatice. Fotografiile lor răsună de strigăte de ajutor și fac apel la empatia noastră.

Am întrebat-o pe directoarea concursului internațional ce simte o persoană după ce a văzut zeci de mii de astfel de fotografii. „Anul acesta cred că am văzut cam jumătate din cele 60.000 de fotografii intrate în concurs. Am avut nevoie de mai mult de o lună ca să-mi revin. Și eu nu am făcut altceva decât să mă uit la ele. Imaginați-vă prin ce trec acești fotografi care trăiesc în direct scenele imortalizate. Există speranță în această lume? Nu știu ce să spun. Câteodată mă trezesc dimineața cu gândul că suntem atât de extraordinari, că putem să facem atât de multe, că suntem atât de rezistenți. Dar apoi (văzând aceste fotografii – n. red.) mă întreb oare ce fel de lume las copiilor mei.”

Pietà din Gaza, cum am denumit fotografia anului 2024, este prezentată în expoziție într-un mod special. Mărită, astfel încât personajele să pară în mărimea lor naturală, fotografia este agățată de tavanul bisericii și îmbrățișată din spate de lumina care intră prin vitralii (fig. 4). Dă impresia unei picturi așezate în altar. Lumina care îmbrățișează fotografia nu o pot interpreta decât ca speranța că această lume în care trăim va deveni mai bună.

Fig. 4 – Fotografie din expoziție

Notă:

Fundația World Press Photo a fost fondată în 1955 în Amsterdam și organizează în fiecare an concursul internațional pentru fotografie de presă. Anul acesta au intrat în concurs 61.062 de fotografii realizate de 3851 de fotografi din 130 de ţări.

Expoziția din acest an de la Amsterdam acordă atenție fotografilor de presă care au murit în zonele de conflict din 1999 încoace, 1553 de nume in memoriam (fig. 5). De la începutul conflictului dintre Israel și Hamas și până pe 17 aprilie au fost uciși 99 de jurnaliști, 16 au fost răniți, 4 sunt dați dispăruți, iar 25 au fost arestați.

Fig. 5 – Fotografie din expoziție

La sfârșitul lunii mai, 30 dintre cei 33 de câștigători vor fi în Amsterdam pentru ceremonia de decernare a premiilor. Timp de două zile, fotografii vor fi prezenți în expoziție, lângă lucrările lor. Lista cu toți câștigătorii concursului o găsiți aici. 

 

Ascultați Ilustrata din Amsterdam în fiecare zi de luni în emisiunea Orașul Vorbește la Radio România Cultural.

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niţă