I curate, you curate: curatorul-artist în dialog cu artistul-curator

 

Hüma Birgül este o artistă plastică de origine turcă, iar Despina Papachristoudi e o fotografă originară din Grecia. Ambele sunt artiste consacrate în Olanda, și mai mult decât atât, atelierele lor sunt vecine. Desigur, se vizitează des și sunt fascinate una de lucrările de artă ale celeilalte. Când Despina îi spune „Îmi place mult acest tablou”, Hüma e surprinsă, pentru că e o lucrare veche, de care ea nu e mulțumită. Invers, procesul pare același. Acest schimb de critici și păreri contrare a fost ca o scânteie pentru Hüma. A venit cu ideea unei expoziții în care cele două artiste își schimbă pe rând rolurile: artistul e curator și curatorul e artist (fig.1). În acest dialog, curatorul tradițional – în acest caz, Zoe Daniela Cochia de la galeria Niffo din Rotterdam – face un pas înapoi și acceptă să respecte regulile jocului propus.

 

Fig. 1 – Lucrările celor două artiste în dialog

Această practică în care artistul își asumă temporar rolul de curator nu este nouă. Criticii de artă au scris multe articole, iar istoricii de artă au publicat multe volume pe această temă. Nu vreau să fac aici o analiză a definițiilor și delimitărilor celor două roluri, ci aș vrea mai mult să mă uit la experiența personală a artistului curator.  „Titlul expoziției - I curate, you curate - poate fi considerat ușor sarcastic”, spune Hüma Birgül. „În mod normal vorbim doar de un curator și un artist, dar în acest caz avem doi curatori și doi artiști. Ce situație aparte! Este o provocare în primul rând pentru noi, pentru că punem în joc punctele noastre slabe, ego-uri, vulnerabilități, încredere, totul.”

Jocul nu este lipsit de reguli, nu numai pentru cele două artiste, ci și pentru gazda expoziției, Zoe Daniela Cochia, care nu a fost implicată nici în alegerea lucrărilor și nici în montarea expoziției.

Hüma Birgül: „Mi-am dat seama că nu vrem să expunem multe dintre lucrările noastre pentru că ne gândim că nu vor fi pe placul publicului. De aici mi-a venit ideea. I-am spus [Despinei]: „Vino la mine în atelier și alege o lucrare, după aceea vin eu la tine, și continuăm așa până obținem un lanț de lucrări. Dar trebuie să respectăm o regulă: nu putem refuza niciuna dintre alegerile celeilalte.”

Zoe Daniela Cochia: „Este o provocare și pentru mine, ca gazdă, pentru că eu sunt de obicei curatorul. Este o expoziție care se bazează pe încredere și acceptarea unei situații.”

Într-un interviu publicat în ianuarie 2023 în revista OnCurating (despre curatoriat), artistul belgian Michiel Vandevelde vorbește despre experiențele sale în rolul de curator. „Aceasta este o poziție în care propriile idei artistice sunt în prim-plan și definesc punctul de plecare curatorial. [...] Propria ta cercetare artistică se extinde prin intermediul lucrărilor altor artiști cu care începi un dialog. [...] Desigur, ești doar un actor cu experiență și cunoaștere, dar cred că se poate folosi o diferență metodologică prin care, în calitate de artist-curator, pornești din «interiorul» practicii tale și intri într-un dialog.”

Conceptul Hümei implică nu unul, ci doi actori cu experiențe artistice diferite, iar alegerile lor sunt influențate de aceste experiențe. Hüma Birgül: „Eu am început selecția, eu am fost prima care a ales. A urmat Despina și a ales una dintre cele mai vechi lucrări din atelierul meu, pe care niciodată nu m-aș fi gândit să o expun. Și mi-am spus în gând: «O, cum e posibil să înceapă cu așa ceva?»”

Artistul-curator va alege întotdeauna lucrări din colecție care trec neobservate de curatorul tradițional. Și se vede acest lucru în mai toate expozițiile din programul Artist’s Choice (alegerea artistului) de la MoMA (Muzeul de Artă Modernă din New York). Însă procesul poate să devină complicat într-un concept ca cel propus de Hüma Birgül, unde curatorul tradițional nu există: „Nu am ripostat, pentru că lucrarea aleasă de ea se combina atât de bine cu cea aleasă de mine din atelierul ei; nu mai erau două lucrări, ci devenise una singură. Așa că după primul duo nu am mai gândit în termeni de «lucrarea mea – lucrarea ei» și am început să mă simt bine. Mi-a plăcut foarte mult și faptul că amândouă am respectat procesul și niciuna nu a încercat să o convingă pe cealaltă să aleagă altceva.”

Următorul pas a fost montarea expoziției. Zoe Daniela Cochia: „Regula a fost ca lucrările să fie prezentate în ordinea în care au fost alese. Și, din nou, eu nu am avut nimic de spus. După cum vezi, lucrările lor formează, până la urmă, o întreagă instalație de artă.”

Lucrările abstracte ale Hümei și fotografiile Despinei sunt însoțite de povestea expoziției, scrisă de mână de Hüma. Cuvintele, așezate de Hüma pe benzi înguste de hârtie lipite pe pereți, șerpuiesc printre lucrările selectate. Hüma nu a lăsat nimic deoparte: primele mesaje schimbate între artiste când a apărut ideea, procesul prin care au trecut, dar și conversațiile lor din timpul montării expoziției, inclusiv cu gazda lor, care și-a respectat rolul de observator.

Hüma Birgül: „Vezi aici o fotografie făcută de Despina cu o actriță în faţa oglinzii de machiaj. Și lângă e lucrarea mea abstractă. Noi ne-am gândit imediat la spațiu, dar nu am împărtășit acest gând și cu gazda noastră. Când Zoe le-a văzut, a spus: «Cu toții călătorim dinspre interior spre exterior. Oglinda ne ajută să ne descoperim, și universul ne conectează unul cu altul.» Și eu am scris tot ce a spus ea (fig. 2). Până la urmă, această regulă a separării rolurilor a devenit simbolică.”

Fig. 2

 

Procesul le-a ajutat pe cele două tinere să iasă dintr-un anume tip de gândire a artistului care, atunci când trimite lucrări la o expoziție, se gândește mai mult dacă tehnic sunt perfecte. „Cum am pierdut oare legătura cu arta?”, se întreabă Hüma.

„Acest proces m-a învățat și să-mi pun prioritățile în ordine. Ce e mai important: să fac o astfel de expoziție sau să expun cele mai bune lucrări? Și apoi, ce înseamnă, de fapt‚ cele mai bune lucrări? Totul este relativ. Un astfel de proces îți mai arată și cât de mult vrei să controlezi totul. Și cred că am trecut testul.”

Cuvintele repetate cel mai des în timpul conversațiilor cu Hüma și Zoe au fost încredere și acceptare. Cât de interesate ar fi muzeele de artă contemporană de un astfel de concept – I curate, you curate? Cum ar fi, de exemplu, un astfel de dialog între Marina Abramovic și Ana Lupaș? Probabil că nu vom ști niciodată. Deocamdată le putem admira lucrările în expoziții separate la Muzeul Stedelijk din Amsterdam, pe prima începând cu mijlocul lunii martie, iar pe cealaltă din mai.

Notă:

Zoe Daniela Cochia coordonează galeria Niffo/Recycle Studio din Rotterdam. Expoziția I curate, you curate a fost inclusă în programul Art Rotterdam, care a avut loc la începutul lunii februarie. În cadrul galeriei, Cochia îi ajută pe tinerii cu probleme să se integreze în societate prin artă. Rolul social al galeriei este de multă vreme recunoscut de oraș și nu numai. În 2022, Galeria Niffo a fost invitată la expoziția de la Kassel, Documenta 15.        În 2023 a fost în atenția familiei regale în timpul vizitei din Rotterdam, care a marcat în egală măsură ziua de naștere a Regelui Willem-Alexander și zece ani de când a devenit rege. 

Ascultați Ilustrata din Amsterdam în fiecare zi de luni în emisiunea Orașul Vorbește la Radio România Cultural.

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niţă