Artă din România pentru colecționari olandezi

© Art Rotterdam

La Art Rotterdam vin iubitorii și colecționarii de artă contemporană. Galeriile din Olanda și din vestul Europei, în general, domină târgul, dar am găsit reprezentat și estul Europei cu galerii din Ungaria, Slovacia și România. Pentru galeria Sector 1 din București e a doua prezență la târgul din Rotterdam, mi-a spus fondatoarea Andreea Stănculeanu: 

„Da, e adevărat că foarte rar galeriile din România sunt prezente la Art Rotterdam. Sinceră să fiu, nu mi-e foarte clar de ce. Art Rotterdam este cel mai important târg de artă contemporană din Olanda. Este unul dintre târgurile mele preferate. Este încă relativ micuț, cu criterii de selecție foarte serioase. În cei 25 de ani, pentru că anul ăsta ei sărbătoresc 25 de ani de la deschidere, nu și-au propus să mărească dimensiunile târgului, [ci] să-l păstreze așa, relativ integrat: un număr mic de galerii, prietenos, foarte deschis către galerii tinere, artiști tineri. Ne plac și ne-au plăcut întotdeauna galeriile participante, ne-au plăcut arta și artiștii pe care i-am descoperit aici. Publicul este educat. E limpede în fiecare conversație cu vizitatorii că sunt iubitori de artă și participanți activi: sunt prezenți în galerii, în muzee, au foarte multe curiozități.

De altfel, colecționarii din Olanda au aproape același nivel de curiozitate ca [cei] din Belgia. Sunt deschiși către a vedea artiști din afara regiunii sau din afara Olandei, prospectează cu multă curiozitate ce se întâmplă în rest. Noi suntem obișnuiți în Europa de Est cu un profil al colecționarului un pic mai atașat de artistul teritoriului căruia îi aparține, și ne impresionează plăcut de fiecare dată când colecționarii sunt foarte deschiși către artiști din alte teritorii. În Olanda avem sentimentul ăsta de fiecare dată.”

Andreea Stănculeanu și Cristina Bută la Art Rotterdam

Nu se întâmplă în fiecare zi să găsești lucrări semnate de artiști români la un târg de artă din Olanda. Ușile se deschid greu către vest, dar contează și sprijinul financiar pe care îl ai. Andreea Stănculeanu vorbește de o combinație de factori care afectează prezența la astfel de târguri: „Nu știu să vă spun cât de multe galerii din România aplică la Art Rotterdam. Noi ne-am dorit să ajungem de două ori, și am avut bucuria de fiecare dată când am aplicat să fim acceptați cu brațele deschise. În afară de acest aspect, sigur că participarea la orice târg presupune un efort financiar. Târgurile nu sunt ieftine, n-au fost niciodată. Logistica aferentă participării la un târg vine cu costuri semnificative. Suport instituțional sistemic nu prea există. Au existat la un moment dat niște programe care permiteau, să spunem, prin intermediul Institutului Cultural Român să se cofinanțeze asemenea tipuri de participări, dar nu mi-e foarte clar ce s-a întâmplat cu aceste programe, nu mai sunt vizibile, cel puțin. Deci, e un efort financiar. Sigur că sunt galerii care și-l permit, și galerii care nu își permit neapărat un asemenea tip de efort. În afară de asta, cred că România, fiind un ecosistem încă mititel din punct de vedere al artei, are de ani de zile o amprentă importantă în ce înseamnă și ecosistemul artei europene și chiar dincolo de asta. Galeriile din România sunt prezente la târguri din America de Nord. Peste tot fac o figură foarte frumoasă. Artiștii sunt prezenți în muzee, iarăși peste tot în Europa, în America de Nord și de Sud, în Asia. Cumva se urmărește [tiparul] ăsta. Dar da, e important să putem să fim prezenți în afara teritoriului României cu selecția noastră de artiști, pentru că dinamica de achiziție a artei în România este foarte importantă. În Europa de Vest, în America de Nord și în Asia, cel puțin, e fundamental diferită de dinamica de achiziție a artei din Europa de Est, în general, și din România, în particular. Avem nevoie de colecționarii străini ca să putem să supraviețuim și să creștem.”

Colecționar în vizită la standul galeriei Sector 1, Art Rotterdam 

Sigur că una dintre condițiile esențiale pe care un astfel de târg le impune participanților este calitatea artei. Galeria Sector 1 a selectat pentru Rotterdam lucrări semnate de Virginia Toma și Arantxa Etcheverria, două artiste care lucrează cu forme abstracte, spune Cristina Bută, directoarea artistică a galeriei:

 „Arantxa Etcheverria se focusează mai mult pe limbaj și pe cum sunt reprezentate anumite elemente arhitecturale, în special în dialog cu studioul ei. E o artistă de origine franceză, dar care trăiește de foarte mulți ani în București, și lucrările ei pornesc tocmai de la arhitectura modernistă a Bucureștiului, pe care ea o construiește foarte minuțios sub formă de sculpturi și tablouri. Apoi, în practica Virginiei Toma e vorba de abordarea artei concrete, această plasticizare a formelor [bazată] pe principii ale matematicii. Pornește de la punct, de la linie, pentru a crea aceste lucrări care sunt, de regulă, în alb-negru, foarte intense, și care am putea spune că creează aproape niște iluzii optice.”

Cele două artiste selectate de galeria Sector 1 din București nu au fost singurele prezențe românești la Art Rotterdam. Două galerii olandeze, ambele din Amsterdam, au ales lucrări semnate de artiști români. Este vorba de Marius Bodea la Martin van Zomeren și de Tincuța Marin la galeria Ellen de Bruijne. Vestea bună este că din 8 februarie 2024, aceasta din urmă va găzdui în Amsterdam, la sediul elegant de pe Singel, expoziția Purring Figure cu lucrările Tincuţei Marin. Este prima expoziție solo în Amsterdam a acestei artiste născută în Galați și formată la școala de artă din Cluj. Ilustrata din Amsterdam de săptămâna viitoare îi va fi dedicată.

 

Captură de imagine de pe prima pagină a website-ului galeriei Ellen de Bruijne

Notă: Târgul de artă contemporană Art Rotterdam din Olanda și-a aniversat cei 25 de ani de existență cu o ediție specială. Au participat aproape 100 de galerii, care au prezentat publicului peste 1700 de opere de artă semnate de artiști din toată lumea.

Ascultați Ilustrata din Amsterdam în fiecare zi de luni în emisiunea Orașul Vorbește la Radio România Cultural.

Autor: Claudia Marcu

Editor: Mihaela Niţă