De ziua ta, Maestre!

 Maestre,

 

Îți scriu din nou de ziua ta de naștere, pentru că multe s-au mai întâmplat de la ultima epistolă, trimisă in 2017. Si iți scriu din Amsterdam, orașul in care ai locuit şi ai creat până ai închis ochii.  

Am luat de acasă tramvaiul 14, care trece prin piața care iți poartă numele. Ai acolo o statuie. Până anul trecut, la picioarele ei erau vreo 22 de statuete, personajele pe care le-ai pictat in ceea ce noi numi azi Rondul de noapte. O sa te amuze daca iți spun ca sunt realizate de doi sculptori ruși? Mikhail Dronov şi Alexander Taratynov. Dar cred că știi deja de isprava lor de prin 2006, când pe aici s-au sărbătorit 400 de ani de când te-ai născut. Ei bine, statuetele au dispărut, pentru ca atrăgeau prea multa lume. 

Turiștii stăteau grămadă pe Căpitanul Banning Cocq! Era atracția numărul unu a piațetei. Dar, pandemia a schimbat regulile jocului. Cum, ce pandemie? De mai bine de un an şi jumătate trecem printr-o perioadă dificilă, din cauza unui virus extrem de parşiv, care dictează aproape totul in viața noastră. Așa că statuile au fost luate din piață, ar fi fost imposibil să păstrezi distanța socială de 1,5 m. da, trebuie să ne ținem la distanță unii de alții.

Dar, dacă acest virus, căruia i se spune COVID 19, ne-a lăsat fără personajele rondului de noapte, tot acest virus ne-a adus Coronawacht, o pictură realizată de Tom van Wanrooy, la comanda cotidianului Algemene Dagblad. Inspirație i-a fost Rondul tău de Noapte. Capitanul Banning Cocq a fost înlocuit de premierul Mark Rutte (da, avem un prim ministru si trăim intr-un regat, nu într-o republica, așa cum ai experimentat-o tu in secolul tău). Toate personajele sunt noile V.I.P.-uri olandeze, devenite vestite din cauza (sau gratie?) acestui virus.

 

(sursa: Tom van Wanrooy) 

Dar, sa mă întorc la plimbarea mea. Daca tot sunt in Piața Rembrandt, să trec şi pe la Hotelul Doelen, cel care a îmbrățișat un perete din ce a fost odată Kloveniersdoelen. 

Am vrut să văd acest perete pentru care ai făcut „Rondul de noapte”. Este acum unul dintre pereții apartamentului care iți poarta numele. Dar, vizita nu mi-a fost acceptată, așa că….

… hai până la Rembrandthuis, că e la o aruncătura de băţ. Cred că te bucură mica expoziție dedicată unuia dintre modelele tale mai puțin obișnuite pentru acea perioadă: elefănţica Hansken, care ţi-a pozat când a ajuns in Amsterdam.

Următorul popas ar fi logic pe Rozegracht la numărul 184. Ai trăit aici ultimii tai ani, împreună cu Hendrikje, Titus şi Cornelia. Ei, nu chiar in această casă, dar locul este același. O placă pe fațada clădirii spune că „aceasta a fost ultima locuință a lui Rembrandt”.

Mă întreb cum te-ai fi împăcat cu vecinii de la parter, cu Antieq Tattoo? Tot portrete fac şi ei. Ba chiar l-au reprodus pe al tău, cel cu doua cercuri, doar ca ţi-au pus un tricou Antieq tattoo şi un aparat de tatuat in mâna dreaptă. In loc de pensulă! Trecerea de la arta veche la cea noua, așa mi-a explicat un tânăr (tatuat) care lucrează acolo.

Dar, evenimentele zilei m-au dus mai degrabă intr-un alt loc din Amsterdam, in Leidseplein, unde cineva s-a gândit sa povestească viața ta folosindu-se de noi tehnologii: ecrane dinamice montate in rame vechi de tablouri, cu voci care se vor ale celor care te-au înconjurat şi de care tocmai am pomenit: Hendrikje, Titus şi Cornelia. Şi desigur, vocea ta. Nu știu cât de flatat ai fi să te auzi tunând şi fulgerând, dar povestind cu emoție despre cea care ţi-a-fost soție, Saskia, mama lui Titus. rembrandts Amsterdam Experience se numește această nouă atracție turistică, deschisă oficial astăzi, de ziua ta de naștere. O atracție turistica şi nimic mai mult, aş spune eu.

 

Sa mă opresc o clipă şi la Westerkerk, unde te-au îngropat. De fapt, lângă, dar acum te pomenesc in biserică: un medalion din marmură ne informează că „aici odihnește RvR…”

Trebuie sa-ti spun că medalionul este făcut după modelul celui din Rondul de noapte, unde sunt trecute toate numele celor pe care i-ai pictat. Da, știu că nu a fost ideea ta … Mă întreb cine l-a adăugat oare? Poate aflăm când se încheie Operațiunea Rondul de Noapte. Da, au luat pânza la puricat. De data aceasta, trebuie să recunosc, tehnologia face minuni şi aflăm atât de multe despre tine, despre care credeam că știm totul. Şi cred că ai fi foarte încântat de ce se întâmplă. Cu ajutorul Intelgientiei Artificiale au fost reproduse bucățile tăiate din pânza pictată de tine in 1642. Pictura a poposit o perioadă in clădirea primăriei, astăzi Palatul Regal. S-a întâmplat cam la 50 de ani după dispariția ta. Şi pentru că nu a încăput intre doua uși, au tăiat-o. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acele bucăți de pânză.

Dar fără copia lui Gerrit Lundens, acest extraordinar experiment de reîntregire a Rondului de Noapte nu ar fi putut avea loc. 

Şi toate aceste informații vor fi folosite pentru un alt proiect extrem de curajos: o copie a Rondului de Noapte. Începutul a fost făcut şi poate fi văzut in holul principal al muzeului național. Despre rezultat poate anul viitor, tot de ziua ta, când m-am obișnuit să îți povestesc câte-n lună şi in stele.  

Dar, mai important este că Rijksmuseum s-a construit in jurul Rondului de noapte. Este la loc de onoare, ca o piesă de altar într-o catedrală a artei! Şi acest altar poartă însemnele tale, de sus şi până jos, de la stânga la dreapta.

 

 

Ei, si cam atât. Mă întorc la cărțile mele despre tine. Multe s-au mai scris si încă se mai scriu!

Ti-as spune „La mulți ani”, dar… M-am bucurat doar de un selfie, o forma de autoportret in ziua de azi cu un autoportret de-al tău in spate….

Cred ca ti-ai dat seama ca ești pictorul meu preferat!

Claudia