Muzica, cea care ne uneşte!

 o exeperienţă unică pentru orice olandez adoptat

 

E greu sa găseşti un olandez care să nu fie in stare sa îţi răspundă la o intrebare în limba engleza.  Statisticile arată  că 95%  din populaţie vorbeşte o limbă străină, de cele mai multe ori engleza sau germana.  Un ajutor extrem de important pentru un străin care îşi începe şederea în regat, însa un impediment pe termen lung, atunci când e musai să înveţe limba. Fiecare apelează la diferite metode de învăţare, mai mult sau mai puţin eficiente. Un curs intensiv poate fi eficient, dar nu este la fel de amuzant ca unul în care inveţi limba prin muzică. Copiii învaţă mai repede o limbă străină cântând, de ce nu s-ar aplica şi adulţilor aceeaşi  metodă? Ideea a venit din partea departamentului de educaţie al celebrei săli de concerte din Amsterdam – Concertgebouw www.concertgebouw.nl -  care in acest fel a vrut să îşi atragă audienţa şi din rândul străinilor care trăiesc pe teritoriul olandez.

Am participat direct la acest experiment, aşa că vă rog să mă credeţi pe cuvânt: amuzamentul este garantat! Au răspuns provocării peste douazeci de aventurieri din toată lumea. Şi nu exagerez când îi numesc aventurieri, pentru că cei mai mulţi dintre noi nu aveam nici o pregătire muzicală,  cu greu scoteam un sunet  plăcut  auzului si, peste toate acestea, trebuia să pronunţăm corect versurile câtorva cântece vechi din repertoriul olandez. Am avut la dispoziţie doar patru ateliere înaintea concertului pe care a trebuit să-l susţinem de ziua porţilor deschise organizată la sala de concerte. După prima întâlnire m-am intrebat oare cât de inconştienţi suntem? O adunătură de straini din toată lumea, care mai de care mai fără de voce.... şi în olandeză, o limbă dificilă, în care atunci când pronunţi G-ul ai toate şansele să îţi răneşti gâtul în cuvinte ca getrouwe sau  geschreven....ca să dau un singur exemplu!  


În pauzele de la repetiţii m-am dat în vorbă cu cîţiva  dintre colegii mei de „suferinţă”. Mira, din Slovacia, a venit pentru că îi place să cânte. Apoi, simplul fapt că era vorba de Concertgebouw a cântărit destul de mult. În plus, mi-a spus că altfel nu s-ar încumeta niciodată să cânte în olandeză. Chiar şi  aşa, după repetiţii, ajunsă acasă îi era greu să-şi amintească linia melodică. Cu grupul, însă, totul era posibil! Totul este posibil!

 

M-au mirat cuvintele Mirei şi am început să mă uit cu alti ochi la acest proiect. Oameni din ţări atât de diferite - Brazilia, Germania, Etiopia, Uganda, Columbia, Statele Unite ale Americii,  Austria, Suedia, România, Ucraina, India, Finlanda, Singapore – pot deveni o echipă într-un timp record. Dar nimic nu ar fi fost posibil fără entuziasmul  inepuizabil al îndrumătoarei noastre, cântareaţa de operă Francis van Broekhuizen.




Cu Francis inainte de concert

 

 

 

Francis nu ne-a mărturisit niciodată ce a gândit cu adevărat când a început să lucreze cu noi. La repetiţii, însă, ne lăuda în continuu, vizibil surprinsă de faptul că, după doar câteva luni în regat, foarte mulţi dintre noi pot pronunţa cuvintele atât de corect ... sau aproape corect.

„Le vom demonstra olandezilor şi în special celor din Amsterdam, că  avem în mijlocul nostru imigranţi deosebiţi, care îmbogăţesc societatea noastră”, ne-a spus Francis. Ceea ce s-a şi întâmplat!

După trei întilniri în care Francis s-a luptat cu noi singură, la repetiţia dinaintea concertului a primit întăriri, a venit Mieke, cu acordeonul. Olandeză get-beget, obişnuită cu repertoriul vechi din regat, asemănător celui din Bucureştiul de altădată şi la fel de surprinsă de talentele venite din străinătate.

Cu atâtea laude nu e de mirare că încrederea în sine a fost de nezdruncinat.  Şi aşa am ajuns în acea sâmbătă, la prinz, la sala de concerte din Amsterdam, îmbrăcaţi în negru şi cu accesorii portocalii ( culoarea casei regale)  şi am început micul nostru concert – aproximativ jumătate de oră - chiar cu imnul naţional:  Wilhelmus van Nassauwe.  Aplauzele ne-au copleşit!  Nu mă credeţi? Vizionaţi fragmentul video!